Tag Archives: versuri

Versuri

Versuri îmi aleargă prin minte în miez de noapte. E rece, plouă și caut rime. Rimele îmi sunt toxice, mă îndreptă spre ceva ce am ferecat de mult. Versurile se prăbușesc pe caldarâm odată cu picăturile reci. Smulg în drumul lor cusături, lacăte. Deschid răni. Mă prăbușesc și eu odată cu ele. E rece aici unde mă întind dar mi-e bine, cusăturile mă dureau mai mult decât rănile.

© Mihaela Onel 2017

 


Visând la… fericire

Din versuri, zâmbete, cuvinte, atunci când lumea ei era lipsită de puls, de freamăt, de speranță dar și de dor, s-a încropit un vis. Era un vis cu fericirea dansând cu pași de sticlă pe-o inimă întunecată de tenebrele trecutului. Dar, ca orice vis, făcut din iluzii, așteptare, abur aurit și cuvinte nerostite, s-a spulberat, s-a dizolvat în neant, la început în mii de particule aurii, transformându-se apoi în neființă, în urma lui rămânând sunetul surd al unor pași de sticlă.

© Mihaela Onel 2012 – Pagini pierdute