Tag Archives: primavara

Primăvară

Mă doare primăvara. Mă doare fiecare floare născută din mugur mai mult sau mai puțin verde. Mă doare fiecare frunzuliță răsucită spre viață. Mă doare fiecare miros de caisă nenăscută. Mă doare fiecare gângurit din trilul amețitor al fiecărei păsări. Mă doare fiecare zbatere de aripă în veselia ei nețărmurită. Mă doare fiecare miros de narcisă galbenă și fiecare pată a fiecărei lalele pestrițe. Mă doare fiecare fir de iarbă necălcat de talpa mea goală. Era o vreme când se amestecau toate florile și toate păsările cu miros de brad, cu miros de neființă, cu miros de prăpastie vie. Mă doare primăvara din acea prăpastie. Mă doare primăvara din fiecare copac neîmbrățișat. Mă doare fiecare primăvară.

© Mihaela Onel 2017


Viața cu…

Viața cu… P.-
prafuri albe amare cu sclipiri roșiatice…
Nu este nicicum o prea-dorită primăvară.
E doar un cântec surd,
Născut din privirea întunecată
a unui cocoșat
oglindit în roua unor muguri
mult prea-târziu neînfloriți.
Viața cu… P.-
holuri albe mirosind a neființă…
Nu este nicicum o prea-dorită primăvară.

© Mihaela Onel 2013 – Petale de zori


Una câte una

Ai frânt
razele soarelui
una câte una
și mi le-ai împletit
în păr,
Ai rupt
petalele viorelelor
una câte una
și mi le-ai încropit
în apele ochilor,
Ai smuls
aripile fulgilor de nea
una câte una
și mi le-ai așternut
pe buze,
Ai ucis
literele
una câte una
și mi le-ai înfipt
în inimă…
pentru nemurirea
unei îmbrățișări
în miez de primăvară.

© Mihaela Onel 2012 – Tină stelină


Primăvară

Nimeni și nimic
nu-mi suflă-a primăvară-
chiar eu am sfărâmat-o
sub talpa-mi solitară,
captivă-n lume plumbuită,
de nimeni și nimic iubită.

© Mihaela Onel 2012 – Tină stelină