Tag Archives: poezii

12

îmi plac poeziile mari în cărți mici,
îmi plac oamenii neschimbați,
gardurile verzi cu scânduri de lemn,
îmi plac jocurile de cuvinte
și pozele cu elefanți.
îmi place înghețata de vanilie,
îmi plac mașinile albastre,
emoțiile din cărări spre asfințit,
îmi plac dudele negre
și cărțile despre dezastre.
(M.O.)

Reclame

Ciocolată

Azi sunt… ciocolată
Dulce, neagră, aromată,
Cu piper, chiar și ghimbir
Sau cu spini de trandafir.

Azi sunt… ciocolată
Albă, moale, parfumată
Cu-albăstrele sau cu miere,
Praf de aur și plăcere.

© Mihaela Onel 2017


Gând(uri) toxic(e)

”…să nu știi unde ți-e inima,
să nu știi cum s-o aduci înapoi la locul ei,
să o recuperezi dar_
să nu-ți mai încapă în locaș
sau să-i fie adăpostul prea mare…

…să vezi în culori…
acolo unde toți văd în alb-negru și _
să fie doar alb-negru…

…să lupți încontinuu pentru ceva
ce nu vei avea niciodată și_
să nu ai nevoie…

…să-ți fie zgomotul alinare
și tăcerea chin
deși ești tăcere…”

© Mihaela Onel 2016


Incursiuni

…incursiuni matinale cu aromă de cafea…

 


Flori…

Nu mai pun în fața ochiului
Nici măcar un ciob de sticlă
Atunci când zăresc florile câmpului.
Le este atât de infimă viața,
Încât aș scurta-o doar privindu-le.
Le este atât de demnă tresărirea,
Încât aș întina-o doar atingându-le.

Iertare, flori,
Nu vă mai privesc…
De teamă să nu vă ucid cu trecerea mea prin lume.

© Mihaela Onel 2015


Rai sau iad?

Raiul tău… e iadul meu. Să-ți iau raiul… și să-l frâng în mii de bucăți- doar așa iadul meu… ar fi raiul meu iar tu… ai pluti în propriul tău iad… pe aripile raiului meu.

© Mihaela Onel 2015  


Secat

Conturul secat
al cuvintelor
îmi înfige
așchii de teroare
în pridvorul
încețoșat
al inimii.

© Mihaela Onel 2012


Gând de iarnă

Picături topite de azur se-aștern pe pervaz,
Din arabescuri gri se pierd în chin lumesc,
Cu așchii de lumină adunate-n mic zăgaz,
Prin cuget despletit cuvinte mi-arcuiesc.

Atingere stelară din sferă-ndepărtată
Cu pași împrăștiați se-apropie încet
Să șteargă-n drumul ei și lacrima brodată
Cu firele de ploaie căzute-n vag regret.

Mi-apropii lin obrazul de lucirea vie
Și-mi colorează ‘ndată ochii-n cer senin,
Mă-nvăluie în viață și cortină sidefie,
Îmi șoptește tainic cu glasul tău calin.

Cuvinte pline se-aștern în fulgi de nea,
Acoperă depărtări și secunde ofilite,
Mii de sărutări zâmbesc pe-un colț de stea
Privindu-ne cuprinși în freamăte de necuvinte.

© Mihaela Onel 2012 – Tină stelină


Muțenie

Miroase a moarte,
cozonaci, mac și lapte,
a colivă dulceagă,
a flori perforate.
Miroase a ploaie,
a pântece surde,
a lemn de stejar
și-a vorbe prea ude.
Miroase a fum,
a dangăt de frunză,
a oră târzie,
a urme pe drum.
Miroase a șapte
și-a nouă întors,
a hârtie albastră,
și-a haină pe dos.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Contopire

Mă contopesc cu imensitatea privirii
paznicului muntelui de gheață.
E caldă zarea, e ușoară.
Cuvinte nu mai există.
Nici umbre de oameni.
Am avut nevoie de ei și…
m-au părăsit, lăsându-mă dezgolită
la poalele muntelui.

Am lăcrimat…
dar nu a durere
ci a viață.
Mă contopesc cu zarea.
E caldă, e ușoară.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori