Tag Archives: poezie

Carusel

mă învârt prin forme de lemn
cu miezul fierbinte,
mă strâng chingi de mătase
cu gust de migdale crude,
mă sprijin de un perete de sticlă
și cad în genunchi…
înghit șoapte și vomit inimă,
mă învârt prin trecut
cu iz de poamă albastră.

© Mihaela Onel 2017

Reclame

Domol…

Iubesc aroma soarelui în prima zi de după vară
Iubesc și vântul călător prin foșnet de amurg,
Iubesc nespus și pietrele din râuri care curg
Domol prin sufletu-mi zglobiu în dans de seară.

Iubesc un zâmbet ferecat în zări străine,
Iubesc și ochii-nlăcrimați în roua de iubire,
Iubesc nespus și nopțile din plinul de simțire,
Domol curgând în inimă-mi, pornind din tine.

© Mihaela Onel 2011


Să plec…

Catifeaua nopții îmi acoperă
Dantela de gânduri răzlețe
Netezindu-le pulberea bizară;
Lumina lunii îmi desenează
Insule de umbre pestrițe
Care s-alunge furtunile de vară.

Zâmbiri duioase și-o simțire vie
De tainice-adieri încântătoare
Mi-apasă cugetarea care-mbie
Fiori de porțelan să mă-mpresoare.

La geamuri albăstrii aleargă
Ani grei și scrieri prăfuite
Un orizont bolnav mă-ndeamnă
Să plec dintre stihii, să iau cu mine
Priviri de nor, în zid încremenite.

© Mihaela Onel 2010


Ace

Ace perfide se mișcă ușor…
Mi-e lumea blocată din nou
În culoar strâmt, mai mult de decor.
M-aș face-o secundă, chiar două
Să zbor înainte, nicicum înapoi,
Să trag de perfide, să-mi plouă.

© Mihaela Onel 2017


Soldați

E cald, e bine și…
suntem împreună…
cu atât de mult pe-atunci.
Afară e marele război,
zeci de soldați
stau cu fața spre trecut,
pregătiți să intervină.

Mi-e frică de trecut. Citește în continuare


Operații…

Am renunțat să…
mai socotesc cât a trecut, când s-au dus,
să mai număr clipele, momentele, zilele,
să-mi mai adun lacrimile, să le împart,
să scad decenii,
să înmulțesc ani,
să citesc numere, date…
de undeva de unde…
nu sunteți.

© Mihaela Onel 2015

 


Mesaj

-gânduri găsite ca mesaj netrimis în telefon-

Un buchet de mioare
paște o turmă de nalbe.
Tulpini de cocori
se înalță spre brazde
de cer.
E lung drumul…
cât două aripi de floarea soarelui.

© Mihaela Onel 2015


Viță de vie

Cârcei de viță de vie
mi-s simțirile
la ceas înnorat de seară…
dulci-acrișoare, moi,
cu brațele întinse,
atotcuprinzătoare.
Flori de viță de vie
mi-s gândurile…
parfumate, mici,
în buchete verzui,
mereu în zbor.

Îmi aștept toamna
într-o necontenită vară…

© Mihaela Onel 2015


E

E atâta zgomot acolo, aici.
E atâta zbucium
Și-atât carusel de cuvinte.
E tăcere asurzitoare.
E urlet acolo, aici.

© Mihaela Onel 2015


Dependență

Îmi tratez
dependența de șoapte
cu aromă de val înspumat,
cu sclipire de nisip,
cu caise trosnind pe ram,
cu foșnet de petale de mac,
cu verde, cu rid ascuns,
cu litere șchiopătânde,
cu vise împătrite.

© Mihaela Onel 2015