Tag Archives: petale de zori

Promisiune

mă voi închide…
de privirile murdare,
de dorurile neobosite…
îmi voi trage obloanele
și îmi voi fereca ferestrele,
voi pune lacăte de argint pe ușile inimii,
și voi încuia cu chei aurite portițele gândurilor,
îmi voi ascunde pașii dar și privirile întrebătoare,
mă voi opri din alergat, din surprins, din șoptit… cu doar un singur regret…
de a nu mă fi închis la începuturile primelor adieri de primăvară.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori

Reclame

Du-te-vino

simțiri vin,
simțiri pleacă,
simțiri se împletesc,
simțiri se despart,
niciodată singure,
niciodată împreună…

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Caisă…

Mi-a rămas sufletul într-o caisă…
rumenă, aromată, caldă, pufoasă…
E închis acolo, în sâmburele amărui,
cu brațele-i întinse spre miezul dulce-acrișor…
cu visele-i agățate de coaja aspră…

Mi-a rămas sufletul într-o caisă…

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Ai fost…

Ai fost un vis,
ai fost o adiere,
doar un poem nescris
și-o lacrimă-n cădere.

Ai fost un dor
ai fost doar o tăcere,
un strigăt în pridvor
și-o prea mare durere…

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Știu…

Știu… nu am mai scris. Știu… am spus că a fost ultima poezie. Știu… mi-e dor de mine și de alunecare. Știu… mi-e dor de el și de aceeași alunecare. Știu… strigătul nopții nu mă ajută. Știu… nici tăcerea din timpul zilei. Știu… uneori sunt doar ”altceva”. Știu… mi-am promis că uit. Știu… mi-am promis să calc mai apăsat. Știu… florile miros la fel chiar dacă nu le miros eu. Știu… drumul este același chiar dacă eu nu-s acolo. Știu… penița ruginește, pe gând se așterne praful dar simțirea e mereu vie, la fel și așteptarea.  Știu… este timp pentru toate dar… timpul meu se scurge ”altfel”.

© Mihaela Onel 2014 – Pagini de proză


Cuvinte

…cuvinte fără sens
se adapă în fântâna neputinței,
privirile îndepărtate le schilodesc,
le îneacă,
le transformă în tăceri,
le izbesc de zidurile perfide
și de nepătruns ale imposibilului,
le lasă fără suflare,
le lasă în vânt…
(ultima poezie)

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori 


Copilărie

Aripile copilăriei mi-au fost frânte brusc
De neființă, de neprivire, de necuvinte, de neascultare.
La fel și aripile visului călător.
De… tine.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Ploaie

Ploaie de vară,
netezește-mi ridurile gândurilor,
redă-le aroma îmbrățișării…

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Când pleci…

Clapele pianului mi-apasă pe tâmple,
Râuri de amurg se tulbură-n vis,
Mi-e grea nemurirea, drumul mi-e negru,
Sărutul îmi îngheață tăcerea-n abis.

Mă tulbură atingeri, nepotrivirile reci,
Vorbele-mi fug, se ascund în pridvor,
Îmi tremură gândul, mai des, mai albastru,
Aud doar pianul, mă-aud doar când pleci…

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori


Gânduri

Îmi ridic privirea
dar nu ating norii
iar stelele sunt de mult plecate,
nici dâra lor de lumină
nu o mai zăresc.
Nu surprind decât
piatra grea care tronează
pe fântâna în care
până mai ieri
îmi adăpam
dorul dar și visul.

© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori