Abanos velin (poezii)

*Volum de poezii (2010)
Roman, 2012
ISBN 978-973-0-12612-9 (ediția online)
Cartea este format A5, 87 pagini
-conține 77 de poezii
Design copertă – Mihaela Onel

__

„Un chip tăcut pe-un strop de abanos velin.”

Pentru A.

Iau verdele pădurii și-l montez în brațe aurii de soare,
Ți-l dăruiesc în zi de-octombrie, înmiresmat de-o floare;
Desenez un zâmbet colorat pe-un curcubeu de toamnă,
Ca să-l păstrezi mereu în inimă, s-alunge orice teamă;
Adun în palmă toată liniștea din nopțile cu lună plină
Și ți-o aștern pe drumul tău deschis, vrăjit de-o zi senină;
Cuprind în umbre azurii aroma florilor îmbătătoare,
Ți-o dăruiesc de ziua ta, cu un poem și-o-mbrățișare.

Autoportret

Deschid maxilarele unor uși negre,
grele de cenușa unui adevăr ars
și mă izbește un miros de flori de sânger
înfășurate într-un giulgiu alb,
sfârtecat de urmele unei lupte crâncene, recente.

Cobor pe o punte de lacrimi anemiate
care unește două lumi într-un trup unitar,
ciopârțit de iluzii,
flămând de clipe de inconștient,
cu marginile îmbibate în seva putrezită
a unor inimi moarte
însă cu miezul gata oricând
să palpite de viață
pentru doar o atingere celestă.

Ecosez

Îmi desenez un zâmbet
și ies pe străzi toride,
printre străini fără culoare,
departe de cuvinte.

M-amestec printre vise
și-ncerc să nu trădez
imaginea complexă
țesută-n ecosez.

Ce-am fost…

Alunec în reflexii blurate, născute din tăcere,
Mi-e rolul greu pe scenă, lumina mă orbește.
Desăvârșirea mi-e legată cu lanțuri de durere
Și patima nălucă din culise mă privește.

Costumul mi-este toxic, cuvintele le-alung
Pe drumuri line, în dans de umbre cenușii,
De lacrimi mă împiedic, secunde reci mă strâng,
Lăsând masca să-mi cadă cu sunet de stihii.

Aud doar râsete hidoase în valuri de plăcere,
Mă-acoperă grimase trântite cu nesaț.
Mă-ndrept spre colivia atinsă de-o părere
Și sângerez din tălpi cu litere din zaț.

Cortina coboară, se aud aplauze pe-ascuns,
E-o umbră care mișcă prin rolul zvârcolit.
Întind o mână spre sclipirea ei, de nepătruns
Și-ating a mea imagine, în rece dezgolit.

Ce-am fost… și ce voi fi când piesa se termină,
Când linia infimă desparte o soartă de-amăgire?
Unde e mâine în toată această farsă vag străină,
Unde sunt eu pe-această scenă cu iz de-nchipuire?

Sunt

Sunt doar umbra unei lacrimi
Sunt drumul fără de oprire
Sunt cartea zămislită-n patimi
Sunt trupul fără de simțire.

© Mihaela Onel 2010

Anunțuri

9 responses to “Abanos velin (poezii)

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: