Category Archives: Gânduri

…amestecate… azi, 26

…cafea fierbinte și dulceață de merișoare, pisici alergând și doar o rază de soare…
…ne luptăm să trăim, alergând după clipe și-ntr-o clipă murim…
…Botoșica și Flaușel – o pisicuță și un motănel – antistres, antidepresive, antitristețe…
…orașul e mai mic decât pare, ‘rețeaua’ e mai transparentă decât pare…

Citește în continuare

Reclame

…amestecate… de ieri…

…murmurul necontenit al mării..
…valuri turcoaz, cafea neagră și mobilă albă – o săptămână de relaxare pe țărm străin… și totuși locurile rămân doar simple locuri indiferent cât ar fi de frumoase…

Citește în continuare


…despletite…

…mi-e dor de muzica bună, de paginile încă lipite, de zgomotul râsului, de zilele din lună când telefonul tresare, de speranțe și visuri, de rime despletite…
…învăț să las totul în urmă, să mă scriu ca o carte, să mă bucur de minute, călătorii și oameni, să privesc în clepsidră, să mă dau la o parte, să nu mai merg pe sârmă…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 3

…august – trandafiri galbeni, mare limpede, struguri mici, miros de toamnă, vinete coapte, asfințit rece, culori în fașă…
…acel moment când dimineața se (de)scrie cu covrigi și pate Rio Mare cu ghimbir din lipsă de bani de pâine…
…nunțile – acele adunări pline de ipocrizie și snobism, falsitate și continuă etalare a condiției umane…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 25

… nu mai visez deloc, mă scriu doar, cu amintiri și flori de cais…
…”Lumea noastră e clădită pe fundamentele autolimitării și amăgirii de sine.” spunea un oarecare Ion…
…unul din avantajele de a avea pisici: nu mai există niciun fel de insectă în casă…
…podul casei bunicilor: teancuri de cărți vechi, un leagăn alb, de lemn, rochii demodate, o cutie goală de vioară, jucării și multe cuiburi de vrăbii…
…în vis nu prietenii sunt cei care te iau de după umeri…
…să vezi lumea de jos – și să ai surprinderea să o găsești mai caldă…
…oamenii vin și pleacă, iubirile se uită, prieteniile se destramă…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 15

…de la nord-est către sud-vest prin dealuri, văi și munți, trecând pe mii de punți cu doar un gând modest…
…umbrele din pădurea de la Oituz, își cară armele și ranițele în spate…
…cunoscuți deveniți necunoscuți… ingrați uitați…
…am mers pe valea Oltului, a Mureșului, a Jiului, a Nerei, a Cernei, a Dunării, a Târnavei, a Trotușului și

Citește în continuare


…amestecate… azi, 29

…vacanțe perfecte doar în poze… fericiri mici, câteva doze… fuga de rost e o cunoscută… gânduri și vise… toate se uită…
…mi-ar fi plăcut să vorbesc cu tatăl meu la telefon dar… pe atunci nu existau la noi telefoane mobile apoi… era prea târziu… la fel mi-ar fi plăcut să îi am la prieteni virtuali pe bunicii mei… a fost prea târziu…
…să vând sau să mă vindec?… scrisul mi-e handicap și refugiu…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 25

…e atât de cald încât păsările zboară la trap ciugulind pământul…
…bunica mea nu avea în vocabular expresiile „nu am chef” și „mi-e lene” – de câte ori le aud îmi închipui ce ar spune ea…
…prima (și ultima) nuntă la care am fost – nunta la care părinții mei erau nași, nu aveam mai mult de 13-14 ani… a urmat o înmormântare – acea înmormântare, apoi încă două… nu mă duc nici la nunți nici la înmormântări…
…fete de 20 care arată ca femei de 40 – oare cum vor fi arătând la 40?… Citește în continuare


Copilării

…bunicul meu bând cafeaua pe bancă în stradă, dintr-un ceainic de porțelan…
…desculță pe asfalt în ploaie, alergând după curcubeu…
…miros de miel in primele ore de viață…
…cireșe, mii, milioane de cireșe negre care-mi lăsau palmele murdare și sufletul curat…
…roșii muscate chiar pe rug și cârcei de vie ca desert interzis…
…animăluțe, flori… zâmbete catralioane…
…copilării fericite într-un coș de pere, mereu aromat, mereu o plăcere…
(M.O.)


…amestecate… azi, 4

…idioții sunt fericiți – am niste vecini care… par fericiți, s-au mai și înmulțit (iar)… vor fi și mai fericiți…
…cei mai mulți draci trăiesc chiar în biserici, nu în afara lor…
…uneori un drum de noroi este mai ușor de parcurs decât un drum de piatră…
…acel moment când cerul sărută piscul, lăsând pe fruntea lui o boare rece de gheață…
…momente, fețe în mulțime – șterse cu un burete rece, dar… liniștitor, confortabil… Citește în continuare