Author Archives: mihaelaonel

…jurnal de autoizolare – ziua 10…

…pisicile mele se uită ciudat la mine – sunt omniprezentă…
…cu inima sunt acolo, undeva, pe un scrânciob verde, la umbra caisului înflorit, chiar lângă stratul de ceapă dar picioarele îmi sunt zidite în ruine…
…lumea nu va mai fi la fel – se vor schimba priorități, se vor cerne „prietenii”,

Citește în continuare


…jurnal de autoizolare – ziua 4…

…în martie îți aduceam ghiocei, viorele și brăduți albaștri… tare îți mai plăceau brăduții… în aprilie îți aduceam lalele, narcise galbene și lăcrămioare…. lalelele crețe erau preferatele tale…. acum îți trimit cu gândul doar mirosul florilor de primăvară… ți-l păstrez în inimă…
…8 berze pe 8 martie – primele și…

Citește în continuare


Versuri

Într-o lume în mișcare
Versurile-au amorțit,
Au ales să se separe
De-un drum veșnic pribegit.
(M.O.)


…amestecate, azi, 12…

…atât am așteptat iarna încât îmi este dor de vară…
…îmi beau cafeaua la Tosca cu o cunoștință nouă – noul mereu îmi dă dureri de cap…
…toată averea mea într-un hard-disk…
…îi apreciez pe cei care au ales să rămână…

Citește în continuare


februarie. 3.

…mi-e dor de florile roz – e singura acceptare a nuanței roz…
…”Când ai vârsta de 24 de ani și privești înapoi propria-ți viață trecută, începând cu anii copilăriei, ți se pare că ai trăit un secol. Cât de însorit se desfășoară totul – această lume ce pare nesfârșită și care se pierde etern în tinerețe, pentru că nu se prevede un sfârșit al timpului…”

Citește în continuare


…amestecate… azi, 31

…când derulez Facebook aș dori să existe opțiunea „exclude people”…
…13 trandafiri galbeni, roșii și portocalii într-un buchet – un cadou ușor ca zâmbetul unei zile de iarnă din vremurile fericite – un 17 uitat într-un timp înghețat…
…mi-ar trebui cel puțin un an să funcționez la parametri normali – dacă au fost vreodată normali…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 14

…garduri înalte, luminițe colorate, străzi întunecate, necălcate de zeci de ani – a rămas senzația de vis, un vis urât din care nu mă voi trezi decât cu o dorință devenită realitate…
…persoane lăsate în trecut – am senzația că timpul a fost nemilos cu ei doar pentru că au rămas în trecutul meu…
…o lacrimă de bucurie – infinit mai prețioasă decât un ocean de lacrimi de tristețe…

Citește în continuare


….amestecate… azi, 4

…în zidul unei mănăstiri văd îndesate bilețele cu dorințe, cu cât sunt mai adânc introduse, cu atât dorința este mai mare – m-ar tenta să le citesc dar… I-aș viola corespondența…
…un telefon smuls din priză, legat fedeleș și încuiat în dulap – o vacanță ca o gură de aer proaspătă…
…Shangri-la-ul și fluierele porumbeilor săi – zâmbete perpetue…
…mă tem de chei, fie ele și aurite – nu doar descuie dar și încuie…

Citește în continuare


…amestecate… azi, 1

…icoane își feresc privirea, oameni definesc nemurirea…
…depindem de obiecte – ne învârtim în jurul lor…
…mobila cade de pe pereți – gândurile se înnoadă in jurul adevăratelor valori…

Citește în continuare


Ceapă

îmi miroase părul
a ceapă și ulei de măsline,
trec de la revoltă la resemnare
și-apoi la furie…
printre suspine,
uneori strălucesc doar în umbră
dar iubesc la fel de intens,

Citește în continuare