…amestecate… azi, 19

…în puținele momente de liniște îmi beau limonada în paharul de șampanie… visez cu ochii deschiși fără să îmi mai pun întrebarea „ce-ar fi dacă?”…undeva îți vor fi înflorit crinii regali, cândva toate mormintele vor fi înflorit… „la ce te-ai gândit de te-ai întristat?”… îmi pun totuși o întrebare: „oare cât mai rezist?”…după o zi de coșmar și o noapte de nesomn, te-am visat viu, m-ai luat de umeri și m-ai scuturat groaznic spunându-mi ceva de o hârtie pe care să mi-o fi făcut tu, m-am trezit paralizată de spaimă, cu ecoul vocii tale răsunând în tâmple, cu certitudinea că ți-am uitat vocea dar cu speranța unei reveniri la matca pe care tu mi-ai construit-o… (M.O.)


You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat: