…ieri, azi…

…nu îmi este teamă de murdărie, atâta vreme cât urmează curățenia…
…v-ați urcat în pod pe o scară șubredă de lemn și mi-ați coborât mirosuri de mult uitate, gusturi inocente…
…trandafiri ofiliți – nici măcar nu le-am văzut culoarea, le-am simțit doar rădăcinile în țărână…
…rănile palmelor sunt infime față de rănile pietrelor făcute de daltă…

…lalele roșii…
…”Câtă durere e-n lume… Cum s-o mai înțelegi și cum s-o cuprinzi într-un pumn de țărână nemernică?” a spus-o G. M. Zamfirescu, o întreb și eu…
…Crăciunul a rămas al vostru, cei plecați, mi l-ați luat cu tot cu mirosul de brad, cu tot cu turtele cu nucă, cu guițatul matinal, cu daruri mici ambalate cu grijă, cu candele și colinde, cu tot cu căldură, cu tot cu zăpadă…
(©M.O.)


You must be logged in to post a comment.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: