…amestecate… azi, 14

…garduri înalte, luminițe colorate, străzi întunecate, necălcate de zeci de ani – a rămas senzația de vis, un vis urât din care nu mă voi trezi decât cu o dorință devenită realitate…
…persoane lăsate în trecut – am senzația că timpul a fost nemilos cu ei doar pentru că au rămas în trecutul meu…
…o lacrimă de bucurie – infinit mai prețioasă decât un ocean de lacrimi de tristețe…

…m-am dezamăgit încrezându-mă în oameni de neîncredere…
…nu v-am uitat, sunt voi cu fiecare respirație…
…frica de fericire și lacătele ei…
…dulceață de zmeură, nuci și brânză brie, mustăți de pisici și cești personalizate…
…oraș gri cu oameni cenușii – străzi animate și globuri aurii…
…cuvintele își pierd sensul odată utilizate prea mult…
…roșii calde în diminețile geroase…
…unii oameni sunt, într-adevăr, „buni doar pentru circulația materiei în natură”…
…atunci cand îți ramane doar dialogul plăcut înțelegi că a ramas prietenia…
(M.O.)


You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: