…despletite…

…mi-e dor de muzica bună, de paginile încă lipite, de zgomotul râsului, de zilele din lună când telefonul tresare, de speranțe și visuri, de rime despletite…
…învăț să las totul în urmă, să mă scriu ca o carte, să mă bucur de minute, călătorii și oameni, să privesc în clepsidră, să mă dau la o parte, să nu mai merg pe sârmă…

…să trăiești într-un oraș dar să nu poți… trăi în el… e o poveste cu un ceas într-un castel…
…doar eu și marea și un plin de valuri despletite, doar eu fără ‘acasă’, fără clienți, fără vecini și claxoane grăbite, eu fără rețea și fără mesaje, doar eu și marea și un plin de gânduri la apus topite…
(M.O)

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: