…amestecate… azi, 18

…versurile au adormit pe prispa însorită a copilăriei…
…îmi număr pașii de pe linia orizontului – câțiva lipsesc… îi fac mâine…
…nu-mi plac alunele din bomboanele raffaello…
…degetele murdare de dude îmi readuc amintiri plăcute din timpuri însorite așezate chiar la marginea pădurii de stejar…
…nevoia de a ieși din mine însămi…
…uneori e bine să pleci fără ca măcar să arunci o privire înapoi…
…epuizată, ciobită, dezamăgită… de oameni…
…mi-e frică să nu-mi dispari din amintiri – pădurea în care ne plimbam a dispărut de mult, la fel și cutia viorii…
…încă îl ascult pe Serge Lama, încă îl citesc pe Baudelaire…
...Am aruncat metafore în boare de argint
Și-am prins cu mii de lacăte cuvinte fericite,
Le-am strâns pe toate în glastre de absint
Și ți le-am dăruit în drum de taine ostenite.
Să nu le pierzi
…doar pentru că… tu nu mă mai vrei în conversații, pentru acele subiecte tabu, pentru tot timpul pe care mi-l doresc înapoi, pentru toate durerile trecutului răscolit cu emoție, pentru toate cuvintele nerostite dar pe care le-am înțeles, pentru că nu am știut regulile jocului, pentru… frică – acea frică…

(M.O.)

Reclame

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: