… …

…de ce aș vorbi unui orb care nu are mâini să audă… de ce aș scrie unui surd care nu are picioare să vadă… de ce aș privi un mut care nu m-ar putea auzi… de ce aș prelungi agonia unui început care s-ar sfârși chiar în miez… de ce aș pleca înapoi când puntea se balansează în același loc… de ce să pictez cuvinte când aluatul e putred… de ce aș ara valurile dacă uscăciunea e deja întunecată… de ce aș mângâia crâmpeiul de iarbă care se teme de nor… de ce ți-aș vorbi dacă nu știi să mă citești… (M.O.) 

Reclame

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: