…ieri, azi… 3

…parcă mai ieri, tot într-o zi de 3, deschideam poarta verde, ruginită, mă furișam pe lângă peretele de sud și rupeam narcise albe și galbene, le ascundeam la spate, urcam cele 3 trepte și, cu emoție dar și cu frica de a mă certa pentru că am rupt florile-ți atât de dragi, ți le dăruiam de ziua ta… dar nu mă certai, niciodată în ziua de 3… ci, cu lacrimi în ochi, mă sărutai pe obraz și-mi mulțumeai iar în gândul tău mulțumeai divinității pentru că te-a recompensat pentru pierderea suferită cu mulți ani în urmă… obrazul îți era atât de fin în ziua de 3, zâmbetul atât de înlăcrimat iar speranța înflorea în inimă și mirosea a narcise… azi, într-o zi de 3, flacăra candelei îmi desenează o lacrimă în colțul ochiului drept iar în inimă îmi înfloresc narcise albe și galbene…

© Mihaela Onel 2018

Anunțuri

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: