Tot…

Îți aduci aminte? Era o seară rece de primăvară. Ai apărut de după colț deodată, m-ai tras de braț departe de ochii indiscreți și m-ai întrebat încet:
Ce faci, draga mea?
Hm… (am tresărit, la fel și fluturii care se zbăteau prea tare pentru a mă lăsa să articulez vreun cuvânt)
Am făcut tot ce am putut, mi-ai șoptit în ureche, apăsând ușor buzele pe obrazul meu drept și ai dispărut. La fel cum apărusei. În întuneric.
(Nu, nu ai făcut tot.)
(M.O.)

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: