…de toamnă-iarnă…

…sunt blocată într-o toamnă târzie, mai grea decât iarna pustie…
…am văzut azi în pădure ursul cu perna sub braț, hălăduia debusolat, mormăind printre dinți, întrebând pe toți ce anotimp e; ariciul, cu acele lui odată țepoase dar acum moi, lăsate pe spate, slăbit și obosit, mergea legănat pe o cărare care, spera el, să-l ducă înapoi în iarnă; bursucul, ciufulit și cu dunga într-o parte necăjea o veveriță cu întrebări despre vremea anormală; un șoim bătrân, zburlit de planarea ireal de joasă, moțăia pe o sârmă, cu ciocul îndesat în penajul pestriț, aproape visând la zăpadă și la șoricelul apetisant de sub ea; o căprioară trecu grăbită, bombănind ciudat ceva despre blana ei încâlcită în trei scaieți, nici nu mai spera la neaua curată; doi guguștiuci inconștienți murmurau a primăvară; întrebați omul ce anotimp e – se auzea șoptind un popândău care se chinuia să-și curețe lăbuțele murdare de noroi…
(M.O.)

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: