…amestecate… azi, 9

…povestea mea e tristă, la fel și poezia…
…un pisic dungat, un drum șerpuit, un prieten vorbăreț – mi-e destul…
…am uitat ce mi-am amintit să scriu…
…și parcă de ce mi-ar trebui noimă…
…floare de bumbac mi-e astă iarnă – pufoasă, albă, într-o teacă uscată…
…mi-aș fi dorit să compun rime pline – goliciunea e dezarmantă…
…indubitabil sunt o lacrimă pe o filă de hârtie…
…uneori sunt arici, alteori petală de ghiocel iar de cele mai multe ori aricel…
…oamenii îți citesc altfel rândurile când îți cunosc povestea – prefer să le citească la fel sau deloc…
…visez labirint verde, zmeură roșie și rochiță albastră, gândesc în nuanțe pamântii și simt în clape de pian…
…aș pune fermoar venelor și aș coase nasturi picioarelor…
…și vocile pot fi colorate, nu doar visele…
mi-a rămas sufletul într-o caisă
…ușa desenată în perete miroase a alb…
(M.O.)

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: