…ce folos să umpli o casă cu cărți pentru copii dacă nu există copii?…
…poate fi cum era la început…
…mi-e dor de nucile verzi și de gândurile coapte…
…mi-am adus aminte de ziua când urcam dealul cu primul meu colet împachetat în hârtie și speranță…
…câteva vorbe schimbate cu un prieten fac minuni…
…nu te caut și nu mă mai întreb unde ești – aștept doar un semn și atât…
…clătite prăjite în ulei de sâmburi de struguri – mi s-a întomnat cerul gurii…
(M.O.)
Reclame
9 ianuarie 2018 at 12:00 am
Cărțile pentru copii pot să fie foarte profunde. Am citit (sau recitit) multe din ele la maturitate. Acum am și copilul 🙂
9 ianuarie 2018 at 8:40 am
Le-am recitit și eu dar fără speranță de vreun alt copil decât eu. 🙂