…amestecate… azi, 7

…acel moment când lași să(-ți) cadă toate armele, toate pietrele zidului pe care ți l-ai construit de jur împrejur, toate furiile, toate dubiile, toate supărările și toate regretele – le lași să cadă pe podea cu un zgomot asurzitor apoi… e atâta liniște, ești atâta liniște…
…nu ai de unde să știi că mâine poate fi ultima zi sau ziua cea mai fericită din viața ta…
…în rai sunt sigură că din menu nu lipsesc dulceața de cireșe amare și pepenele murat iar mirosul e năucitor – cafea proaspăt râșnită…
…caut mereu zăpada – albă, pufoasă, de porțelan, de zahăr, de nor, un fulg sau mii de ace…
…drumul mă duce mai aproape de nori, mai aproape de pământ…
…în prezența morții nu mă simt vie, ci mai aproape de moarte…
…un pahar de vin roșu și o comedie în alb-negru alături de notifications off
prietene, mi-e dor de o vorbă naivă, stupidă chiar…
…îmi amintesc vocea ta din acea noapte – îmi amintesc acea noapte când ai riscat totul și… ai pierdut, ne-am pierdut, m-am pierdut apoi te-am pierdut… am câștigat acea noapte, acea voce…
…o întâlnire cu un prieten vechi – e atât de dezamăgitoare povestea ta privită prin ochii lui…
…nu am niciun ion, am avut odată un noi
(M.O.)

Reclame

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: