(aproape) Sfârșit…

2017 – a fost anul în care am muncit mai mult și m-am distrat mai puțin ca în oricare alt an; a fost anul în care am realizat că de fapt barca în care mă aflu nu are nici vâsle, nici pânze şi din care nici nu se vede vreo bucată de ţărm la orizont; anul în care simţit din plin tăişul unei foi de hârtie şi importanţa acesteia; anul în care creierul mi-a jucat feste şi inima a luat-o razna; anul în care am călătorit foarte mult, de multe ori fără să am o destinaţie anume; anul în care am deschis ușa trecutului dar trecutul era exact așa cum îl lăsasem – negru și de multe ori de neînțeles; anul în care am realizat că fostele prietenii au avut un motiv bine întemeiat pentru a se fi terminat atunci; anul în care m-am deschis cel mai mult dar și anul în care am închis uși; anul în care am câștigat un prieten dar l-am pierdut la fel de repede cum l-am câștigat; anul în care am dus un război cu mine – cea căreia îi pasă și cu mine – cea căreia nu-i pasă deloc; anul în care aproape mi-am pierdut speranța; anul în care am dobândit liniștea de a fi eliminat persoanele și situațiile toxice din viața mea; anul în care am îndrăznit și ceva mai mult pentru mine; anul în care am cumpărat cele mai multe cărți și am donat cei mai mulți bani; anul în care am cunoscut ambele mele versiuni – și cea mai bună și cea mai proastă; anul în care am avut și puterea de a mă rupe de tot ce-mi făcea rău; anul în care am fost (im)perfectă; anul în care am iertat și m-am iertat. (M.O.)

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: