din ”rețea”

”ziduri tăcute,
lemn putrezit,
păsări albastre
și-un trecut adormit”

”În foc mă regăsesc,
Din cenușă mi-e zborul,
Pe cărări hălăduiesc
Și-mi depăn fuiorul…
De gânduri zglobii,
Trecute prin site,
Acum tot mai vii,
De priviri reci… pitite.”

”Pe urme de regină plutesc pe scări ușor…
Mi-e gândul aiurit deși… de mare îmi e dor
Mereu… de val, de briză, de-azur și de adânc
Dar și mai dor mi-este de mine într-un crâng…”

”cu natura mă contopesc
pe cărări înguste rătăcesc”

in need for… silence in a noisy world”
”nimic nu este mai dulce ca o ceașcă de cafea amară”
”nevoie de… cafea neagră, culoare vie, rime ascunse, tăceri asurzitoare, petale de zori, picuri de ploaie, gânduri aromite, cuvinte despletite, fructe coapte, cărări neumblate, zâmbete reci, atingeri calde… de mine din noi”
”uneori urăsc roșul… atât de mult încât… mă simte și mă urăște înapoi”

”Glasul prăfuit al timpului
Îmi împletește o cunună de zâmbete
Pe a cărei mărginire
Se sprijină gându-mi nesfârșit.”

”Visez iarăși ciudat,
Cu urme de noroi,
Desene albe pe asfalt,
Alunec… înapoi.”

”pentru că m-au obosit căutările doritei/adoratei zăpezi, pentru că mi s-au înnodat pe drum atât gândurile cât și simțirile, pentru că unii oameni mă agasează cu prea multe rânduri, pentru că falsitatea (am un nas fin în a o detecta) mă enervează, pentru că am tendința să o iau într-o direcție greșită chiar atunci când cunosc foarte bine drumul, pentru că încă știu când să mă dau deoparte chiar și atunci (mai ales atunci) când obosesc, pentru că uneori punctul e mai sănătos decât virgula, azi vă servesc cu punct.”

”Dacă am lăsat ușa deschisă asta nu înseamnă că nu trebuie să vă descălțați când intrați. Pricepui că we sit in the mud and reach for the stars (vorba bătrânului Turgheniev) dar totuși n-aș vrea să curăț prea mult ”mud” din antreu.”
© Mihaela Onel 2017
Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: