Timp…

 – pentru toți ceilalți care nu au avut timp și pentru care eu mi-am găsit mereu timp-

Am acum nevoie de timp pentru mine, cu mine, timp pentru a mi-l petrece în tăcere, în solitudine, un timp pentru a-mi linge rănile, pentru a-mi netezi gândurile, pentru a-mi înțelege simțirile, pentru a mă (re)privi și a mă (re)analiza, pentru a mă îndepărta de propria-mi reflexie, pentru a mă apropia de miez, un timp care să treacă mai repede, nu mai încet, timp care să mă aducă mai aproape de mine prin depărtarea neprivirii, a necuvintelor, un timp departe de imagine, de fereastră, de oglindă, de lume, de lumea așa cum o știam până mai ieri, un timp ciudat în curgerea lui mereu înainte, un timp pe care să-l deviez de la cursul lui obișnuit spre….mine, pentru că se poticnise în maluri străine, noroioase, grele, aspre, abrupte, aglomerate, un timp pentru care prioritatea să fiu eu, nu celălalt, nu altul, nu altcineva. (M.O.)

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: