…amestecate… azi, 25

…mi-am amintit ieri de un fost prieten mai mult ca oricând, de momentele când ne-am/m-am simțit cel mai bine, am scris despre el cu lacrimile curgându-mi pe obraz – azi dimineață mi-am amintit de ce am scris ieri despre el – e ziua lui – La mulți ani, oriunde ai fi…
…mă apropii greu de oameni dar sunt anumiți oameni de care mă apropii atât de ușor și mi-e atât de greu să mă îndepărtez de ei…
…am plâns mai mult pentru o prietenie pierdută decât pentru o dragoste pierdută…
…sunt momente când nu mă recunosc și totuși par a fi eu, cea care se apără de eu
…magiun de prune întins pe o bucățică rece de mămăligă – atât de prețioasă îmbucătură, atât de înmiresmată și atât de plină de amintiri…
…mă asemăn cu o casă dărăpănată cu acoperișul găurit – aș fi vrut să mă concentrez mai mult pe acoperiș decât pe interior, interiorul e mult prea întunecos, acoperișul încă permite pătrunderea soarelui…
…comunic cu animalele într-un mod neînțeles de mine, comunic cu oamenii într-un mod neînțeles de ei…
…aștept zăpada și pădurea pustie, aștept nămeții și orașul pustiu…
…versuri nu mai am, nu de două mii de zile – s-au spulberat în două mii de răsuflări și tot atâtea bătăi de inimă…
…am pierdut ieri un prieten – era pierdut de la începutul prieteniei…
…un buchet de flori – atât îmi doresc… să-l așez pe un mormânt nescris…
…gândesc prea mult, iert prea mult, simt prea mult, muncesc prea mult, alerg prea mult, râd prea mult, plâng prea mult, vreau prea mult…
…totul e material – prieteniile au devenit materiale, căsniciile, relațiile, viețile cu totul…
…mușc dintr-un măr și înghit o bucățică de toamnă – aș mușca dintr-o piatră – m-aș înghiți cu totul…
…scriam în alt timp, în altă simțire:

Ora 21.52, noiembrie 1 –
de-aș fi o piatră din argint de lună,
de-aș fi o pasăre cu ciocul de oțel
de-aș fi un vânt sau doar o boare nebună
de-aș fi o frunză cu sclipiri de pastel
de-aș fi un fum pierdut în plutire
de-aș fi un codru cu cărări adânci
de-aș fi doar o vagă amintire…
la ora zece fără cinci.

…scriam în alt timp, în altă simțire:

noiembrie, 10-
De-aș fi poet care pășește pe lună

Sau călător care-odihnește-n vârf de lume,
De-aș fi  trubadur cu stele-n ochi de humă
Sau pictor care-adună curcubeie-n albume,
De-aș fi rege măiastru cu pocalu-aurit
Sau doar vagabond învelit de verdeață,
De-aș fi jucător de soartă-amăgit
Sau sculptor care-n piatră picură viață,

De-aș fi toți la un loc sau un nimeni pe-o stea
Tot m-aș întoarce… în palma ta.
(M.O.)

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: