…amestecate… azi, 14

…culmea dealului din dreapta ia foc, e răsăritul – mă tulbură, mă uimește, mă liniștește în același timp…
…drumul mi se așterne înainte ca un covor cu motive țărănești – câmpii, dealuri, iazuri, pescari somnoroși, căței grăbiți, grădinița cornutelor, purcei, gâște, cu toții scăldați de aburii unei dimineți de toamnă…
…frunzele au căzut aproape toate, sunt în raiul frunzelor – la fel și ele…
un abecedar pe o tarabă într-o piață înnoroiată – ce poate fi mai nobil?…
…un bătrânel vinde niște pere la un colț de univers – singura lui masă e o felie veche de pâine unsă cu untură – e atât de senin…
…deschid frigiderul si mă gândesc: oare ce să mănânc azi? o iubire imposibilă…
…carnea de cerb are gust de foșnet întomnat, la fel și nuca iar roșia are gust de inimă însorită – de-ar fi soare…
…ce să aleg? să simt și să nu mai vorbesc sau să vorbesc dar să nu simt niciodată? atât aș iubi tăcerea…
…nu mi-e teamă de frigul de afară, ci de cel din noi…
…conștiință, principii, construcții sau ruine, libertăți – cu toate trăim, pe toate le respectăm, de toate ne temem…
…mintea îmi croșetează ciorapi albaștri pentru picioarele înghețate ale gândurilor matinale…
…mă pierd într-o ceașcă albastră cu ciocolata caldă…
(M.O.)

Anunțuri

2 responses to “…amestecate… azi, 14

  • Iosif

    E trista iarna Sufletelor înghetate, însa speram ca va veni cândva,si primavara cu razele mângâietoare, calde, cu ploile binecuvântate, ce vor regenera si metamorfoza pamântul si natura moarta a iernii, dîndu-i o viata noua, culori vii si prospetime, în zbor usor de fluturi, peste câmp cu flori si zumzet de albine…

    O duminica cu soare în Suflet, draga Mihaela !

%d blogeri au apreciat asta: