…amestecate… azi, 17

…nu vorbim destul unii cu alții…
…zăresc în oglindă un semn al timpului…
…ce-ar fi dacă aș lua-o de la capăt acum, la 39?…
…de ce oamenii locuiesc împreună dacă nu-și vorbesc?…
…visez ciudat, în albastru înflorat… ne visez pe-amandoi, mă iei înapoi…
…ar trebui să încep să cred în vise, mi-s prietene…
…curăț cartofi și desenez în minte povești, arunc cojile și împletesc imaginile…
…contorizez cuvinte și las libere gânduri nenumărate…
…vorbesc cu un prieten și mă gândesc la neprieteni…
…îmi lipsesc punctele, îmi lipsește acel punct…
…ceaiul e amar, simțirea mi-e dulce – prefer ceaiul…
(M.O.)

Reclame

One response to “…amestecate… azi, 17

  • Iosif

    Fiecare sfârsit de zi e un „capat”, iar trezirea din odihna de peste noapte, în zori de zi, este un nou început. Traieste-ti fiecare zi ca si cum ar fi prima si ultima oferita în aceasta dimensiune relativa, efemera scurta si imprevizibila.
    O zi fericita si însorita, în toate aspectele perceptiei !

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: