…amestecate… azi, 11

…am obosit și vreau să uit, să șterg totul cu buretele…
…mâna mea mică și rece în mâinile tale mari și calde – mică și rece…
…desenez un soare azuriu pe o coală albastră, se pierde printre nori…
…tâmplele mă dor, s-au spart în mii de bucăți de cristal…
…ieri ar fi fost ziua ta dacă erai, și-am fi râs că m-ai fi mințit că e ziua ta…
…pentru prima dată mi-e teamă de apropierea zăpezii…
…drumul alunecă în vârf de munte, simțirea mi-alunecă în hău…
…aș încuia porțile orașului și aș arunca cheia acolo unde mi-a alunecat simțirea… dar mi-ar rămâne două cruci la care m-aș întoarce mereu…
…”viața este deja înrămată – e acolo”… sau poate nici măcar nu e pictată…
…las colivia deschisă, în sfârșit…
(M.O.)

Reclame

3 responses to “…amestecate… azi, 11

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: