…amestecate… azi, 9

…locuiesc lângă o școală, mare greșeală… e atâta vid în jurul meu…
…azi mănânc creier și vomit inimă…
…visez ciudat, copil în verde – acel copil, acum adult – acel verde, acum ruginit…
…mereu aleg și alerg după imposibil – e în adn-ul meu…
…cafeaua din ibric fierbe – cât bolborosește, cât mă mai ceartă azi…
…caruselul mi-a devenit scut, cochilie dar și armă…
…între cele o sută de defecte, mai am unul – văd partea bună a oamenilor, chiar și atunci când e infimă – mă agăț de ea și nu-i dau drumul decât când îmi dau seama că a fost doar ceva ce am vrut să văd, nu ce a existat cu adevărat…
…mă ridic și plec – mă ridic… iar…
(M.O.)

Reclame

One response to “…amestecate… azi, 9

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: