…amestecate… azi, 8

…într-o lume de piatră, trebuie să fii… de piatră…
…acele momente când dai totul, urmate de acel moment de tăcere când nu primești nimic…
… semințe de bostan prăjite, savurate la gura sobei alături de o cană de must…
…am decupat inimi și le-am aruncat, semănau cu a mea prea mult…
…apropierea zăpezii mă tulbură, în cel mai bun sens posibil…
…azi las telefonul să se descarce până când se va închide singur – măcar de-aș avea puterea să mă las și pe mine…
…ceaiul din ceașca colorată îmi gâdilă atât nările cât și simțirile, gândurile mi le-a infuzat…
…carusel – m-am învârtit ca niciodată și am căzut azi din carusel, căderea mi-a fost atenuată de picăturile colorate de ploaie…
…nuci, semințe de dovleac, pere, mere, must – e atâta bogăție în cămară toamnei, e atât dor în așteptarea ei…
…nicio vină nu ai, tu, prieten de suflet, e sufletul meu prea plin, nu mai e loc pentru nimic…
…realități paralele, niciodată intersectate…
…pentru a doua oară în viața am vrut să dau timpul înainte, nu înapoi, înapoi nu mi-ar folosi…
(M.O.)

Reclame

One response to “…amestecate… azi, 8

  • Iosif

    Asa e. Timpul are un singur sens benefic vietii, iar orice tentativa de schimbare a sensului scurgerii lui firesti, va produce de cele mai multe ori melancolii, deceptii, descurajari si depresii ce vor scufunda fiinta în întunericul nefiintei.
    O noapte cu senin în Suflet !

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: