”Știi cât îi trebuie unei frunze să cadă?
O adiere.
Știi cât îi trebuie unui fulg să se topească?
O scânteie.
Știi cât îi trebuie unui foc să se stingă?
O picătură.
Știi cât îi trebuie unui zâmbet să piară?
O lacrimă.
Știi cât îi trebuie unei vieți să se termine?
O secundă.
Știi cât îi trebuie unui suflet să se prăbușească?
Un cuvânt.”
…scriam eu… cândva și experimentam iar azi… și nu mi-a trebuit un cuvânt, ci câteva cuvinte și mai multe necuvinte…
(M.O.)
5 octombrie 2017 at 5:15 pm
Ia să nu mai experimentezi de-astea….să mai vină și vremuri bune, că m-am (și ne-am) săturat de cele grele…
E un gând bun pitit în cele ce ți-am scris aici…
5 octombrie 2017 at 8:23 pm
Am talentul de a atrage prăbușiri de-astea… Am simțit gândul bun… îți trimit unul la fel…
5 octombrie 2017 at 5:24 pm
Mulțumesc, îl cuibăresc în suflet.
Să fii mai bine!