…amestecate… azi, 4

…deși mult mi-a fost luat, desi totul îmi poate fi luat… scrisul îmi rămâne, nu mi-l ia nimeni…
…oamenii sunt ciudați, oamenii cu oameni sunt mai ciudați…
…scriu nerime, le asezonez cu necuvinte – mai bine le-aș împleti cu netăceri…
… îmi place umbrela când merg prin ploaie – îmi place să o „uit” acasă…
…scriu de pe telefon, citesc pe hârtie, decojesc nuci și opresc lacrimi…
…am vorbit azi cu un prieten, m-am alungat iar înainte de a fi gonită…
…mi-e dor de o voce, nespus de dor – măcar de voce, de acea voce…
…am uitat multe vorbe și mai multe priviri într-o ceașcă de cafea – în zațul de pe fundul ceștii… ceașca e prăfuită dar e încă pe masă…
…versuri nu mai pot scrie – dau la schimb rime vechi pe o zi de primăvară…
…mustăți și bărbiță de pisică, fulgi pufoși și cafea în doi – așa cum era, așa cum eram…
…”vii azi la mine? da, vin.” – întrebare,  răspuns… ambele acum tăcute…

(M.O.)