(4)

La 39 și ceva de ani – cum e viața? E gri, e roz? Nu, e plină de culori, culori adunate de-a lungul anilor, acum mai vii ca oricând. (aberam eu acum vreo câteva luni) Indiferent de culorile din viața voastră, în principal e culoarea acceptării. A acceptării așa cum sunteți, așa cum suntem, da, și a acceptării butonelor ”sign out, turn off, disconnect, disable, delete, deactivate”, a acceptării unei/unor relații, fie ele de prietenie, de simpatie, de o noapte sau de o vacanță, a unei relații de afaceri sau pur și simplu a unei relații de colegialitate. Nu trebuie să ne pedepsim pe noi dar mai ales nu trebuie să-i pedepsim pe ceilalți cu care ne aflăm în oricare dintre aceste relații. (M.O.)

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: