(2)

În goana noastră haotică după competiția cu viața găsim uneori un refugiu: amintirea perioadei cele mai dragi: copilăria. Ne-o amintim…oricum ar fi… chiar dacă la un moment dat am făcut cunoștință cu ambele gusturi – dulce dar și amar, chiar dacă zborul debordant al cuvintelor a fost frânt uneori de tăcere, în ciuda micilor răutăți care au făcut parte din jocul de atunci. Redescoperim un tablou naiv, ne (re)descoperim pe noi de atunci și ne atașăm de locul sau momentul în care eram fericiți, aveam prieteni și… eram fericiți. (M.O.)

Anunțuri

Comments are disabled.

%d blogeri au apreciat asta: