Să plec…

Catifeaua nopții îmi acoperă
Dantela de gânduri răzlețe
Netezindu-le pulberea bizară;
Lumina lunii îmi desenează
Insule de umbre pestrițe
Care s-alunge furtunile de vară.

Zâmbiri duioase și-o simțire vie
De tainice-adieri încântătoare
Mi-apasă cugetarea care-mbie
Fiori de porțelan să mă-mpresoare.

La geamuri albăstrii aleargă
Ani grei și scrieri prăfuite
Un orizont bolnav mă-ndeamnă
Să plec dintre stihii, să iau cu mine
Priviri de nor, în zid încremenite.

© Mihaela Onel 2010

Reclame

One response to “Să plec…

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: