Mă cufund în apă rece. Apa mă acoperă întru totul. Orice alt zgomot încetează, rămânând doar bătăile inimii. Mă văd undeva, pe un drum, mergând alături de câțiva oameni pe care i-am cunoscut cândva. Uneori râdem, alteori ne supărăm, plângem apoi iar râdem. Pașii ne sunt diferiți, distanțele între noi la fel. Mă ridic din apă, lăsând picăturile să alunece pe tot corpul. Sunt tot pe drum dar de data aceasta sunt singură. Mă uit în urmă și îmi dau seama că nu mai vine nimeni. Nu, pentru că am greșit drumul de la început. Nu e vis, e doar realitate.
© Mihaela Onel 2017
Reclame
20 iulie 2017 at 2:16 pm
Adeseori facem alegeri gresite,însa niciodata nu-i târziu sa reîncepem totul de la zero,crezând,sperând luptând,iubind…
21 iulie 2017 at 12:27 pm
Nu esti suparata ca mi-am calcat promisiunea ?…
21 iulie 2017 at 12:49 pm
😀 atata vreme cat nu e nimic desre Isus sau alte fantasmagorii, nu
22 iulie 2017 at 9:54 pm
Esential e … zâmbetul 🙂
Un week end senin