Am nevoie…

Am nevoie de un timp cu mine, pentru mine, un timp pentru a plânge, pentru a închide uși, pentru a-mi netezi gândurile, pentru a-mi regla bătăile inimii, un timp pentru a fugi nevăzută și pentru a mă ascunde în cele mai întunecate cotloane ale cugetului. Am simțit, am iubit, am scris, am urât apoi am simțit iar, chiar mai repede decât mă așteptam. Am scris ceea ce iubeam și am iubit apoi ceea ce urâsem. Am urât în scris apoi am iubit dar nu am mai putut scrie. Mi se derulează fiori, emoții în fața ochilor, sunt spectatoare la o reprezentație  a inimii al cărei rol jucat nu-l înțeleg. Am nevoie de timp pentru a-mi pansa rănile sufletului, de chei pentru a-i deschide colivia, pentru a-l lăsa să zboare pentru a se întorce la mine. Am nevoie de liniște, am nevoie de singurătate pentru a scăpa de ea, am nevoie de cea din oglindă, de strălucirea  reflexiei ei, de zâmbetul privirii ei… de o mână care să mă ajute să mă ridic de jos, de mâna ei…

© Mihaela Onel 2010

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: