Deschid azi mail-ul. Arunc la gunoi 34 de mesaje fără măcar să le citesc. Cam tot atâtea secunde mi-au luat să îmi revin după gustul amar al cafelei de aseară. O cafea în versuri într-un ibric aurit. Încropesc eu repede un lichid negru aromat și îmi torn o ceașcă după curățenia virtuală. Sorb încet doar, doar mi-oi adormi gândurile. Măcar să le potolesc. Nu reușesc. Îmi iau secundele și plec afară. Revin mai pe seară la un ceai. Cafeaua, deși perfectă în arome, mi-a făcut rău. La fel și rimele – străine în impulsul lor.
© Mihaela Onel 2017
Reclame
2 mai 2017 at 9:47 am
Sa inteleg ca ibricul nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor sau ca trebuia sa indulceasca singur cafeaua ? E totusi un biet ibric chiar daca e aurit…
2 mai 2017 at 9:51 am
Nu m-am ridicat eu…