Mă balansez între vers și culoare,
Mă pierd în cuvinte, mă prind de o floare,
Mă las lin în iarbă, mi-adăp nemurirea,
Mă tai între cercuri și-nvăț amăgirea.
Mă balansez între imposibil și poate,
Mă-ncui între vise cu lacăte moarte,
M-ascund printre flori și-adorm pe lumină,
Mă chem iar și iar, pășesc fără vină.
Mă balansez între forme albastre,
Mă tem de atingeri, de florile-n glastre,
Mi-ascult doar tăcerea, pictez numai fraze,
Mă-ntind peste inimi, mă nasc între raze.
© Mihaela Onel 2014 – Petale de zori
3 aprilie 2017 at 12:41 pm
Viata este un continuu „Balans”între jos si sus. Frumoasa balansare-n versuri ! 🙂
O zi senina !
3 aprilie 2017 at 6:43 pm
Multumesc pt popas! O zi frumoasa si tie!