Cum e…?

Cum e viața la aproape 40 de ani? E gri, e roz? Nu. E plină de culori. Culori adunate de-a lungul anilor, acum mai vii ca oricând.
E culoarea răsăritului într-o dimineață geroasă de iarnă. E culoarea cafelei din ceașca de pe birou. E culoarea creionului pe care-l ascuți, pregătindu-l pentru ziua de lucru. E culoarea zâmbetului celor dragi pe care-i vezi zilnic. E culoarea surâsului prietenilor pe care-i inviți la o vorbă. E culoarea numărului de telefon cunoscut, așteptat. E culoarea unei felii de tort atunci când nu-ți mai este frică de kilogramele în plus. E culoarea picăturilor de ploaie atunci când îți lași umbrela acasă. E culoarea pădurii atunci când toți ceilalți sunt la muncă. E culoarea lunii atunci când mulți nici nu o mai zăresc. E culoarea florilor culese de mâna ta. E culoarea torsului unei pisici. E culoarea unui stilou proaspăt umplut cu cerneală. E culoarea liniștii trecutului. E culoarea sărutului pe frunte. E culoarea butoanelor sign out, turn off, disconnect, disable, delete, deactivate. E culoarea acceptării.

© Mihaela Onel 2017

Reclame

6 responses to “Cum e…?

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: