Mâini

Bobițe albe zac împăștiate în noroi. Mâini murdare le-au smuls din cer și le-au aruncat pe jos, fără să le audă strigătul, fără să le vadă lacrimile lipicioase. Strigă în întuneric, strigă în razele soarelui, strigă și plâng neîncetat. Aripile lor, odată verzi sunt acum galben-pământii dar ele nu și-au pierdut albul nedefinit. Într-o dimineață geroasă de decembrie alte mâini se vor apleca pentru a le culege și a le agăța din nou de marginile stelelor, de aripile tăioase ale păsărilor. Mâini la fel de plânse ca și ele, la fel de lipicioase, la fel de prăbușite. Dar ele vor fi acum doar niște bobițe albe culese din noroi.

© Mihaela Onel 2016 

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: