….”kiss me hard before you go”…
cântă pe repeat….
Acel ”you” îl culeg de jos
sub formă de inimi de carton
cu colțurile tăioase.
Sunt inimi mici,
fărâmițate brutal,
le adun și le arunc afară.
O porumbiță albă
vine și le ciugulește.
Se cuibărește apoi
în palma mea, sătulă.
A fost ultimul ei zbor
înainte de a-și da ultima suflare.
Mi se pare cunoscută…
…șterg oglinda și plec…
Tu ai plecat deja.
© Mihaela Onel 2016
Reclame
6 decembrie 2016 at 11:10 pm
Niciodata sa nu spui „niciodata”! Credinta,speranta,rabdarea,perseverenta si IUBIREA,vor readuce pacea si fericirea sufleteasca,la momentul potrivit.
„Ce este a mai fost si ce va fi a mai fost; si Dumnezeu aduce iarasi înapoi ce a trecut.”
O noapte binecuvântata.
7 decembrie 2016 at 9:33 am
Cuvinte mult prea mari pentru mine…. O zi insorita! 🙂
7 decembrie 2016 at 10:07 am
Nu te subestima ,Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel indiferent de aparente.Iubirea Lui patrunde locul tainic al inimii,si cunoste gândurile omului. Un gând bun,sincer,îndreptat spre frumusetea iubirii Sale,prin încredere totala,la vremea potrivita ,va aduce rezolvarea oricaror problema omeneste de nerezolvat. Esti un suflet pretios pentru El,pentru cei ce te enureaza,pentru familia pamânteasca si pentru Marea Familie extinsa a lui Dumnezeu.
O zi plina de caldura dragostei autentice,alb-stralucitoare…
7 decembrie 2016 at 12:29 pm