Azi…

Azi… îmi beau cafeaua cu degetele… de pe pervazul rece-înghețat purtător a viață. O perdea de frunze de dud încă verzi îmi acoperă fereastra. Știați că frunzele de dud cad/zboară toate odată? Ce forfotă, ce bucurie… li se alătură doi porumbei albi parcă să le arate drumul deși… îl știu foarte bine…. Ce moarte stranie… să cazi la prima rază de soare… și să te păstrezi verde… Le invidiez… azi.

© Mihaela Onel 2016 

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: