Cel mai greu…

… mi-a fost (îmi este) ca degetele mele să nu (mai) simtă puful aspru al caisei. Am trecut peste… ghiocelul adormit, peste căpșuna decorată cu melc, peste toate florile parfumate, ochioase și blând legănate de vânt, peste vișina dulce-acrișoară de pe acoperișul vecin, peste cireașa neagră-violet cocoțată în vârful celei mai frumoase priveliști, peste para cea mai dulce din lume(a mea) și gutuia cea mai frumoasă, peste parfumul florilor de viță de vie, peste toate soiurile de struguri, care mai de care mai colorat și mai aromat, peste toate necuvântătoarele cu puii lor abia pășind în această lume, peste toate am trecut dar… caisa… până la o nouă (imposibilă) întâlnire îmi va fi (este) cel mai greu.

© Mihaela Onel 2016

Reclame

2 responses to “Cel mai greu…

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: