Acel moment când… ești prea mic, când nu înțelegi (de) ce… când te cufunzi în muncă pentru a nu avea timp să plângi, când îți muști buzele tremurânde și clipești des pentru a nu lăsa lacrimile să curgă… acel moment când îți promiți că nu… nu (vei) mai… când refuzi să (te) mai gândești… când urli în interior dar în exterior abia pășești… când îți este frică de ploaie și de soare deopotrivă… când te întrebi neîncetat până când?… când îți epuizezi întrebările… și… acel moment când te bucuri de puțin timp liber doar… pentru a plânge.
© Mihaela Onel 2016
Reclame
14 iunie 2016 at 12:46 pm
M-am regăsit și eu… știu că nu e momentul meu, ci al tău…dar m-am regăsit și eu în el.
Îți trimit gândul meu cald. L-aș fi vrut și-nsuflețit…ca să putem păși.
14 iunie 2016 at 7:23 pm
Mi-am inchipuit eu ca te regasesti (nu-i a buna!). Am primit gandul. Trimit o imbratisare.