Înainte și după

Ades m-am întrebat: Oare cum trăiam înainte de…? Oare cum o să trăiesc după…? Mi-era teamă că nu voi putea. Mi-era groază doar de străfulgerarea gândului. Ba se poate. Atunci când realizezi că meriți ceva mai bun, că ești ceva mai bun. De fapt, ai meritat, ai fost întotdeauna dar te-a orbit impresia de fericire. Impresia, da. Impresia că îi pasă cuiva de tine, că îi ești mai presus de palpabil, că există între voi acel sentiment nobil (și cel mai important pentru mine) – prietenia. Chiar în momentul de după… ai senzația că totul în jurul tău se dărâmă, că nu poți să răsufli însă, cu timpul și mai ales, cu momentele în care te privești în oglinda interioară, răsuflarea îți revine, mai liniștită, mai fermă. Undeva va exista o rană adâncă. O rană care nu era înainte de… Se va micșora, se va închide și vei trăi cu ea, martoră vie a ceea ce ești, a ceea ce ai fost cu un plus mai mult de-atât. Nu vei reveni niciodată la înainte de…. ci vei fi mereu doar aceea de după… de după  el.

© Mihaela Onel 2015

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: