Nimic

…acel moment când nimeni și nimic nu (mai) are importanță… când rămâi doar cu cei care ți-au fost, îți sunt și îți vor fi alături… pe toți ceilalți* [*conținut redat mai jos] – îi uiți, brusc, neexplicat, necondiționat, definitiv…

*cei care…
-au fost surzi la strigătele mele de ajutor
-m-au făcut să aștept iar și iar
-m-au judecat fără să mă cunoască
-m-au uitat chiar când aveam nevoie de ei
-mi-au citit poemele dar nu și le-au dorit
-m-au mințit fără niciun rost, fără nicio reținere
-își doreau să-mi vorbească dar nu mi-au cerut niciodată un nr. de telefon
-au văzut mereu bariere
-s-au uitat la mine și doar…. au presupus
-și-au pierdut curajul pe drum, împiedicându-se
-au profitat de ajutorul oferit
-în sfârșit…. cei care fac parte dintr-o lume presupusă de ei a fi superioară

© Mihaela Onel 2015

Reclame

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: