Iunie 17, 2015

Flori, palme

By mihaelaonel

Mai ții minte
cum rupeai florile galben-portocalii?
Le curgea mierea
doar în palmele tale aspre.
Te hrăneau
și-ți dăruiau viața lor.
Așteptau să-ți cedeze doar ție
petalele împreunate.

Mai țineți minte, florilor,
mâinile aspre?
Erau culcușul vostru veșnic.
Erau alinare.
Îmi mai țineți minte privirea?
Mă durea lupta din ochi.
Mă durea tulpina.
Mă durea mierea curgândă.
Mă durea asprimea palmelor.

Mă dor florile…
căci nu mai au palme aspre
să le primească spre nemurire.

© Mihaela Onel 2015

Reclame
This entry was posted on Miercuri, 17 Iunie 2015 at 7:35 pm and tagged with , and posted in Poezii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.

4 responses to “Flori, palme”

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat asta: