iunie 5, 2015

Flori…

By mihaelaonel

Nu mai pun în fața ochiului
Nici măcar un ciob de sticlă
Atunci când zăresc florile câmpului.
Le este atât de infimă viața,
Încât aș scurta-o doar privindu-le.
Le este atât de demnă tresărirea,
Încât aș întina-o doar atingându-le.

Iertare, flori,
Nu vă mai privesc…
De teamă să nu vă ucid cu trecerea mea prin lume.

© Mihaela Onel 2015

This entry was posted on Vineri, 5 iunie 2015 at 9:24 pm and tagged with , and posted in Poezii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.

2 responses to “Flori…”

You must be logged in to post a comment.

%d blogeri au apreciat: