Se apropie cu pași tăcuți…
florile de cais.
M-or mai răni o dată.
M-or mai prinde de aripi
ca apoi să mi le frângă brusc.
M-or mai oglindi în propria lor pieire.
Iar și iar…
până la sfârșit.
© Mihaela Onel 2015
februarie 21, 2015
Pași tăcuți
2 responses to “Pași tăcuți”
You must be logged in to post a comment.
-
Copyright © Mihaela Onel 2013-2018 Toate drepturile rezervate.
Toate scrierile de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor (Legea nr. 8/1996) și nu pot fi reproduse sub nicio formă fără acordul scris al autoarei.
21 februarie 2015 at 11:07 pm
Cum să te rănească…și de ce? Și când te-au mai rănit, poate neștiut?
De-ar fi să(-ți) frângă iarăși aripi, mai bine nu vor înflori…
22 februarie 2015 at 8:26 am
Vor înflori, desigur, și mă vor răni… dar poate, cine știe, va veni vremea când îmi vor fi înflorit în palmă și-atunci toate rănile vor fi vindecate…