Virtual

-Am scris această poezie (deși nu prea poate fi numită poezie) prin 2011, după ceva experiență prin virtual. Acum este mai actuală ca oricând.-

Lumea se prăbușește
În hăul nimicului,
Boala mușcă adânc
Din carnea ei,
Lăsând-o dezgolită
De substanță…
Cuvinte ruginite
Sfâșie privirea,
Turme de creiere
Îmbuibate de mucegaiurile
Și putreziciunile
Neputinței
Aleargă în lumi paralele,
Virtuale…
Anorexia, demența, frustrarea,
Retardul și schizofrenia
Și-au pus măștile de gală,
Năvălind pe scenă…
Sugrumând imagini și identități
Violând litere și sensuri,
Cotropind și etichetând,
Lăsându-ne spectatori
La drama mizerei lor vieți.

© Mihaela Onel 2011 – Tină stelină

Reclame

One response to “Virtual

You must be logged in to post a comment.